Obiective turistice
Vălenii de Munte
La începutul secolului al XIX-lea , istoricul grec Dionisie Fotino, secretarul domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, aminteşte de şcoala grecească înfiinţată în 1830 pe lângă mănăstirea din Vălenii de Munte. Aici au locuit de-a lungul vremii mai multe personalități, între care istoricul Nicolae Iorga, pictorul Nicolae Tonitza, poetul Miron Radu Paraschivescu, academicianul Gheorghe Ionescu-Sisești.
În anul 1907, la Vălenii de Munte s-a stabilit istoricul şi savantul Nicolae Iorga, născut în data de 5 iunie 1871 la Botoşani şi asasinat de legionari la 27 noiembrie 1940 în Pădurea Strejnic de lângă Ploieşti. Aici a locuit şi a creat timp de peste 30 de ani.
Muzee
Casa memorială „Nicolae Iorga“ este amenajat în clădirea unde istoricul a locuit constant între anii 1910 și 1940. Clărirea monument istoric, realizată în secolul al XVIII-lea, în stil românesc, are patru camere : biroul și dormitorul, pe de o parte, și salonul de primire al doamnei Ecaterina Iorga și salonul mare al oaspeților, pe cealaltă parte. Elementul particular îl constituie cerdacul larg, sprijinit de o coloană formată din 12 stâlpi. După 1910, profesorul Nicolae Iorga a dăugat dormitoarele copiilor, bucătării și sufragerie. În muzeu pot fi văzute mobila familiei, tablouri, documente despre activitatea istoricului, fotografii.
În casa marelui istoric a funcţionat între 1908–1914 şi 1921–1940 o universitate populară fundată şi condusă de el. Universitatea a fost redeschisă la 26 august 1990.
Muzeul Natura Văii Teleajenului are o colecție de peste 40 de animale şi păsări de pradă împăiate.
Muzeul de Artă religioasă este amenajat în clădirea fostei Şcoli Misionare Naţionale “Regina Maria”, inaugurată la 19 august 1922, în prezenţa Reginei Maria a României. Aici sunt expuse numeroase icoane, cruci din lemn şi din metal, sfeşnite din argint şi alamă, potire din argint, veşminte preoţeşti, candele, scoarţe, cărţi vechi bisericeşti.
Teișani
Denumirea comunei se trage cu siguranță de la întinsele păduri de tei care umbreau pe vremuri aceaste meleaguri. Se pare că un alt arbore des întâlnit în zonele Văii Teleajenului era aninul, arbore ce trăia în amestec cu teiul. Mențiuni cu privire la această denumire există și în unele documente din sec. al XVI-lea.
Așezarea s-a alcătuit pe terasa din dreapta a râului Teleajen, la o depărtare de 6 km spre nord de Vălenii de Munte și la 34 km de Ploiești. O localitate retrasă între dealuri, ale cărei începuturi, ca la mai toate satele noastre, se pierd în negura vremii. Se presupune că teișănenii erau în trecut stăpâni pe o mare întindere de pământ de pe Valea Teleajenului.